In prima instanta pare o ora chiar frumoasa. O tanti blonda vine cu un retroproiector si incepe asi tine pledoaria despre minor(a). Pana aici nimic neobisnuit insa dupa o ora de prelegere incepi sa ai furnicaturi in picioare si te gandesti foarte mult la posibilitatea de a pleca. Renunti si te gandesti ca nu merita sa bati degeaba drumul pana la minunata facultate din Aparatorii Patriei. Incep privirile uimite de la unu la altu si cu totii ne intrebam cum mai face fata, dupa o ora si jumatate de vorbaraie sa mai continue. Poate ca dupa acest curs are o fereastra de doua ore insa nu prea cred. Chiar cand eram pe punctul de a crede ca acest profesor este de neinvins, vine cu minunata replica "continuam ora viitoare deoarece nu cred ca am timp sa termin acum", lumea este deja extaziata incepe sa se ridice insa profa este ferma pe pozitie si adauga "ora nu sa incheiat", dezamagiti si cu fetele palide ne scurgem usor pe scaune. Imi vine sa fac ca toti dracii, insa imi dau seama ca nu ar conta foarte mult acest lucru asa ca renunt din prima clipa. Diferiti studenti prelungesc chinul cu diferite intrebari tampite "Lumeeeeeeeeee". Dupa inca doua minute de chin in sfarsit libertatea mult meritata. Daca as fi fost inca in liceu as fi spus minunata replica "salvat de clopotel" insa nu e cazul. De acu icolo cand oi mai vedea o profesoara cu un retroproiector si aflu ca am ora cu ia fug de rup pamantul :))
Imaginea reprezinta perfect starea mea din acel moment, acum insa am revenit la sentimente mai bune. 
